joi, 8 aprilie 2010

in umbra ta
nu voi creea lumea
nici naturanici inima mea!
voi desena un 17
plin de ura! sau plin de sclipiciul
viselor noastre!
poate 17... eu unu si tu 7
17!
la multi ani!
ploua cu rosu!
verdele pluteste in spasmele rozului
inchis in albul pustiu!
alb,alb..si iar alb!

toamna cea neagra
iar a venit!!

sentimente?
nu!

ganduri sumbre de lumina?
nu!
moarte si pasiune...
depresie!
am plecat!si nu te mai vreau!
dar...stii ca si frunzele ma vor!
eu nu! te urasc ! semeni cu mortul viselor unor stele
urate?
da! ma ascund in culoarea parului tau!
violetul?
tin doliu! ai murit in frunza vietii mele!
ai cazut in prapastia melancoliei>?
nu! doar te urasc!
ganduri morbide
al inimii tale
s-a terminat
cand cercul
focului tau a murit
vrei sa pleci? stai
vrei sa strigi? taci
si ramai in miscarea muta
clipa iubirii s-a ofilit
deci, pleaca!
gust praful si risipesc pulberea sufletelor noastre!
suntem goi.. in vise
suntem goi..in fapte...
suntem..goi pentru noi
esti gol
sunt goala!
sunt un vis
tu esti...un ideal!
noi nu putem fi in infern!
acolo se duc oamenii plini! impliniti!
dar noi...suntem goi. cuvantul ne imbraca! si ploaia striga cu disperare dupa lacrimile noastre! xce mai timp! marte se stinge in umbra si pleaca in odaia primaverii! si noi ramanem iar goi cu lumina galbena a stralucirii buzelor tale!
si totusi doar ploua..in luna lui marte!
strig cerul si caut mila in lacrimile pamantului
moartea imi sufla ultimele cuvinte
iar marea...marea canta durerea florii
uitate in geana ta!
bolnav?da!
de sangele buzelor tale
ce mi-au patat creierul!
strig iaar cerul!
nu ma sculta si lasa gandurile absurde
sa se strecoare in palma ta ce ma acopera!
plang.. si tu plangi!
zambesc!
exista speranta?


probabil ca...
cred ca tu crezi,
desi e tomna tarzie
iar clopotele au incetat sa mai bata.....
cred ca ai uitat sa vii
in miezul verii, cand copacii...
copacii ramaneau pustiiti
de lacrimi si se apucau
sa coaca fructele disperarii...
cred ca tu esti tu!
un nebun al cerului


nebunul cerului!