strig cerul si caut mila in lacrimile pamantului
moartea imi sufla ultimele cuvinte
iar marea...marea canta durerea florii
uitate in geana ta!
bolnav?da!
de sangele buzelor tale
ce mi-au patat creierul!
strig iaar cerul!
nu ma sculta si lasa gandurile absurde
sa se strecoare in palma ta ce ma acopera!
plang.. si tu plangi!
zambesc!
exista speranta?


probabil ca...